Existent ca o singura organizatie sub conducerea fondatorului, Mas Oyama, organizarea Kyokushin, dupa moartea maestrului, s-a divizat in diferite grupuri, fiecare pretinzand propria autoritate ca reprezentant al adevaratului Honbu.
Multe dintre aceste grupuri folosesc nume identice sau avand mici diferente. Ca urmare exista multa confuzie de politica interna si rivalitate intre grupuri. Diferite alte organizatii au derivat din Kyokushin si predau tehnici similare, dar folosesc denumiri diferite. De asemenea, numeroase dojo-uri in intreaga lume vor sa predea un curriculum Kyokushin, fara a avea legaturi formale cu organizatia.
Desi dificil de cuantificat, se presupune ca numarul de elevi si instructori implicati in procesul de invatare, de predare a stilului sau a unuia dintre variatiile acestuia, este semnificativ in aproape toata lumea si este de ordinul milioanelor.

Tehnici si formare profesionala

Initierea in Kyokushin consta in trei elemente principale: tehnica, disciplina/forma, sparring. Acestea sunt denumite uneori cele trei “K’s”, dupa cuvintele japonez : kihon (tehnica), kata (forma), si Kumite (sparring).

Tehnica (kihon)

Sistemul Kyokushin se bazeaza pe Karate traditionale cum ar fi Shotokan si Goju-Ryu, dar include multe elemente de sporturi de lupta cum ar fi Box, Muay Thai si Kickboxing in Kumite. Multe dintre tehnicile folosite in Kyokushin Karate nu se gasesc in alte stiluri de karate.
In aceasta forma de karate, instructorul si studentii sai trebuie sa aiba parte din greu de sparring pentru a se pregati pentru lupta full contact.. Spre deosebire de unele forme de karate, Kyokushin pune un mare accent pe contactul complet in lupta, care uneori este facut fara manusi sau echipament de protectie. Aceasta violenta aparenta este temperata, deoarece loviturile de pumn cu mainile goale la cap nu sunt permise.
Aceast lucru reduce riscurile imediate cat si pe termen lung, de traumatisme craniene. In timp ce toate loviturile de picior la cap si fata sunt permise, avand in vedere natura acestor tehnici, leziunile sunt rare, si pe termen lung traumele craniene, comune in box si kickboxing sunt practic inexistente. Acest lucru face ca stilul de formare Kyokushin sa fie foarte popular in randul profesionistilor din domeniu.
In primele turnee si sesiuni de formare Kyokushin loviturile de coate la fata erau permise, dar asta a dus la mai multe leziuni, si, astfel, elevii au fost nevoiti sa se retraga de la antrenamente. Prin urmare, sa decis ca loviturile de maini si coate, la nivelul capului si gatului sa nu mai fie permisa in formarea profesionala si in competitii. Oyama credea ca purtand manusi de protectie se va distrage realitatea ce constituia acest stil de lupta.
Din punct de vedere tehnic, Kyokushin este o particularitate a unui cerc de stiluri, care incorporeaza cu succes un amestec de tehnici liniare puternice .

Kata

Kata este un fel de ritual de auto-formare in care modele de miscari memorate sunt efectuate cu scopul de a practica o manevra de lupta.

Sparring (kumite)

Sparring, numit deasemenea Kumite, este folosit pentru antrenarea de aplicare a diverselor tehnici intr-o situatie de lupta. Sparringul este de obicei o parte importanta a formarii, in cele mai multe organizatii Kyokushin, in special la nivelurile superioare cu elevii cu experienta. In multe organizatii Kyokushin, loviturile de brate si coate la cap si gat sunt interzise.
Cu toate acestea, lovituri de genunchi la nivelul capului, loviturile de pumni la partea superioara a corpului, precum si loviturile cu piciorul spre interior si exterior sunt premise. In unele organizatii Kyokushin, in special in afara turneelor, manusile si protectiile de picioare sunt purtate. De obicei, copii poarta echipament de protectie la nivelul capului pentru a diminua impactul oricarei lovituri in aceasta zona.
Viteza si controlul sunt instrumente cu care se lucreaza in sparring, iar intr-un mediu de antrenament intentia practicantului nu este sa-si raneasca adeversarul, cat executarea cu success a unor lovituri potrivite. Competitia de lupta, este departe de a fii in conformitate cu normele de knock-down karate, in care obiectivul este de a lasa la pamant adversarul. In Kyokushin, “full contact” sparring este considerat testul final al fortei, rezistentei si spiritului.

Cultura

Centurile colorate isi au originea din Judo, la fel ca si pregatirea “gi”, sau mai correct in limba japoneza “Dogi”. In Kyokushin, ordinea centurilor variaza in functie de fiecare grupare, dar in acord cu Honbu lui Oyama, gradele kyu si culorile centurilor sunt dupa cum urmeaza:

Alb(nici o clasa)
Portocalie : 10 kyu
Portocaliu cu o dunga de coloare albastru deschis : 9 kyu
Albastru deschis : 8 kyu
Albastru deschis cu o dunga galbena : 7 kyu
Galben : 6 kyu
Galben cu o dunga verde : 5 kyu
Verde : 4 kyu
Verde cu o dunga maro : 3 kyu
Maro : 2 kyu
Maro cu o dunga aurie : 1 kyu
Negru: 1 Dan

Fiecare centura colorata are doua niveluri, cel de-al doilea fiind reprezentat printr-o dunga pe centura. Centura de culoare alba nu reprezinta nici un nivel, cu toate acestea are menirea de a detine un loc in “gi”. Ca atare, centura de culoare alba este folosita de catre practicantii care nu au capatat niciun grad de calificare. In unele variatii de Kyokushin, centura portocalie este inlocuita cu o centura de culoare rosie. Sistemul de centuri conceput de Oyama, a fost urmat timp de 30 de ani, cu exceptia portocaliului/rosu, care a fost introdus in ultimul an din viata sa. De asemenea unele grupuri au utilizat centurile rosii pentru clasele dan ridicate, dar Oyama nu a urmat aceasta practica, in dojoul si-n organizatie, purta intotdeauna centura neagra.

Karate Kyokushin are un system de clasificare a centurilor similar cu alte arte martiale. Cerintele pentru fiecare nivel variaza de la o tara la alta, unele mai stricte si mai exigente decat celelalte. De exemplu, in unele tari europene, pentru fiecare nivel de clasificare se cere elevului sa indeplineasca toate cerintele complete pana la gradul pentru care va fi testat.
Deci, studentul care este testat pentru centura de gradul negru va indeplini toate cerintele de centura Orange, apoi toate cerintele de centura albatra si asa mai departe. Cerintele de luptele libere, pentru centura neagra de gradul intai, de asemenea, variaza de la douazeci de runde la patruzeci de runde, in functie de regiune, de obicei cu contact la nivel foarte ridicat, fara nici un echipament de protectie, decat pentru gura si zona inghinala.

Nu este atat de importand numarul de runde de lupta, ci mai degraba intensitatea efortului depus defineste gradul. In unele domenii nu exista notari formale, in loc de prezentarea studentului dupa un nou nivel depregatire, exista o aprecierea instructorului care considera capacitatile studentului de a indeplini toate cerintele nivelului.
Fiecarui elev ii este acordata la inceputul pregatirii o centura alba. Cu fiecare succes de calificare al unui nivel, studentului ii este atribuit un rang kyu, o dunga la centura curenta, sau o culoare de centura cu totul noua. Obtinerea unei centuri negre cu 1 dan , sau Shodan, poate dura de la 4 ani, dar de multe ori, pana la 6-10 ani de formare profesionala.
Fiecare centura, cere un numar diferit de lupte necesare pntru un rang sparring de calificare, incepand de la centura alba. Ceea ce defineste centura neagra in Kyokushin este reprezentat prin putere, spirit si curajul de kumite.

Concurenta si Turnee

Turneele de competitie sunt o parte importanta a Kyokushinului. Turnee Kyokushin sunt organizate pe tot parcursul anului pe fiecare continent in lume, dar cele mai mari sunt detinute in Japonia, in cazul in care acestea sunt televizate la televiziunile japoneze acestea atrag un public de mii de oameni. Turneele sunt organizate sub forma categoriilor de greutate, sau turnee deschise (open). Turneele Kyokushin sunt cunoscute in lume sub numele de Jocurile Olimpice de Karate. Cultura Kyokushin considera ca a accepta o provocare reprezinta angajamentul unui practicant Kyokushin pentru principiile artei.

O modalitate de a participa la o provocare, in care un student Kyokushin isi testeaza curajul si dorinta de a invinge un adversar, se afla ca si principiu intr-un astfel de turneu de competitie. Cele mai multe turnee de kyokushin urmeaza folosesc regulile de “knockdown”, norme in care punctele sunt acordate pentru doborarea adversarului la podea prin lovituri de picioare si pumni. De obicei in aceste competitii este interzisa brutalitatea. Loviturile de brate la cap, fata gat si coloana sunt interzise. Multe turnee Kyokushin, au o mare deschidere, si permit practicantilor de karate sa concureze si sa abordeze orice stil de arte martiale.

Influenta asupra altor Stiluri de Knockdown

Kyokushinul a avut o mare influenta pentru multe alte stiluri, iar regulile de competite pentru knockout karate au fost preluate, deasemenea, de un numar mare de stiluri de lupta. Multe alte stiluri de karate isi au originea din Kyokushin, cum ar fi, Ashihara Karate, Budokaido, Godokai, Enshin de Karate, Seido juku, Musokai, Shidokan si Seidokaikan (stil care provenea K-1 turneu Kickboxing), sunt stiluri de knockdown si utilizaza cu mici variatii aceleasi norme de concurenta.
Alte cateva stiluri, cum ar fi Kansuiryu Karate si Byakuren sunt, de asemenea, stiluri de karate knockdown, dar isi au originea in mod independent de Kyokushin, avand adoptand pur si simplu acelasi format de concurenta. Unele stiluri originale Kyokushin, cum ar fi Jushindo si Daido Juku, au fost puternic influentate de tehnicile si traditiile kyokushin, dar au ales sa renunre la Knockdown karate sparring in favoarea influentelor regulilor de competitie dintr-un mixt de arte martiale.
Alte stiluri, cum ar fi Kokondo, sunt derivate puternice din Kyokushin, dar au eliminat formatul de knockdown, si s-au axat pe lupte de “strada”, fara a avea o directie spre turnee si competitii.